Sunt diformă

                               

Urăsc ploaia...

Mă stropeşte-n suflet mai mereu

-Şi sufletul meu nu-i o umbrelă,

Şi nici nu ştie să înoate.

Urăsc ploaia...

Îmi învaţă neuronii să danseze

-Şi mintea mea nu e un ring,

Şi nici ureche muzicală n-are.

Urăsc ploaia...

Îmi granulează sângele în vene

-Şi corpul meu nu e cobai,

Şi poate că cedează dinainte de-a începe.

Iarăşi plouă...

Când plouă sunt diformă:

Corpul meu cedează dinainte de-a începe,

Mintea mea ureche muzicală n-are,

Nici sufletul nu ştie să înoate

Iar acum,mai mult ca niciodată,

Urăsc ploaia...