Cum am devenit blogger...

 Hmm...prima zi într-un spaţiu străin,de fapt prima noapte în care m-am resemnat la a urma drumul pe care l-au bătătorit mulţi alţii înaintea mea-Blog-ul.Ţin să menţionez că toată călătoria mea virtuală nu a fost tocmai întâmplătoare (deşi o persoană importantă pentru mine ar putea spune că e pur şi simplu rezultatul unei provocări).Ei bine,provocare sau nu, mi-am luat inima în dinţi sau ,mai bine spus, mi-am aşezat tastatura sub degete în încercarea de a-mi dovedi mie însămi că nimic nu e imposibil şi că nimeni nu-şi poate cunoaşte cu adevărat limitele-în ceea ce mă priveşte expunerea unor gânduri.Aşadar, îmi doresc ca mica mea "ikebană de gânduri" să-şi păstreze culoarea chiar şi atunci când postările nu o să existe (din motive tehnice,desigur), îmi doresc ca ideile mele să nu-şi piardă ecoul şi ,ceea ce este cel mai important,sper să nu mă pierd printre rânduri!!
 Prima zi?Nu!Fiecare zi e prima şi după gardul oricărei zile se ascunde o surpriză care nu necesită ochelari 3d pentru a fi văzută ci doar răbdare şi optimism şi...poate un pom după care să te ascunzi în cazul în care surpriza nu e tocmai ceea ce credeai.Deci...te-am surprins?Poate :-?Esenţialul e că m-am autodepăşit, deşi la un nivel infim,I Only Reborned From My Own Ashes...