sâmbătă, 28 mai 2011

Eului Meu Perfect

  Motto:  "Lumea este gândită, oglindită şi închipuită în forme, ca un fel de fluviu heraclic nesfârşit de semne purtătoare de mesaj, de simboluri şi de imagini; toate ne poartă într-un timp şi într-un spaţiu din care vrem să ieşim."

 Vroiam să-ţi spun că,de azi, a venit momentul să purtăm un Război Rece, un război pe care nu-l vede nimeni şi pe care cei indiferenţi nici măcar nu-l simt, dar va fi demarat în forţă,de asta te asigur.Eşti pregătit să te sacrifici, să pierzi în favoarea mea?Da, e dureros, dar în mine nu e loc decât pentru Eul Meu Imperfect, pe el îl vreau, înţelegi?Ca să fiu eu din nou, ca să renasc, am nevoie de el, nu vreau să-mi mai văd fiecare zi din viaţă urmându-şi acelaşi făgaş normal, nu mai pot să-mi las obrajii lipiţi de geamul aceluiaşi autobuz, nu mai vreau să-mi torturez zâmbetul să urce pe buze,nu...
  Nu mai vreau perfecţiune, nu te mai vreau...Prefer să alerg pe străzi albastre, să mă împiedic "în locul cel bun", să ascult poveşti banale, să-i desenez colegei de bancă găini pe caiete, să nu mai ridic mâna pentru a mă face ascultată de o mulţime, prefer să te reduc la tăcere şi să te invoc tot în momentele acelea pentru că tăcerea e singura care ar trebui să fie perfectă.Mi-ai spus cândva că un om perfect ştie să se oprească atunci când bate vântul mai tare, ştie să-şi facă inima să bată la unison cu gândul, se uită în fiecare zi în oglindă şi zâmbeşte la vederea unui fir rebel de păr, se teme, speră, luptă, găseşte puterea, fie ea cât de infimă, să se reîntoarcă la origini, să-şi astâmpere setea cu seva primordială, plânge, îşi pierde echilibrul când trebuie să păşească  pe bârna dintre viaţă şi moarte.Astăzi, însă, mă gândesc la un singur lucru-omul perfect e, de fapt imperfect.
   Îţi aminteşti?Ai fost cel care construia în interiorul meu o fortăreaţă de idealuri perfecte,de certitudini.Mi-ai stăpânit fiecare emoţie, ai tradus-o prin filtrul propriu şi abia apoi mi-ai oferit-o, m-ai facut să vreau mai mult, să pot mai mult, îţi mulţumesc...acum îmi vreau imperfecţiunea înapoi.Renunţ la război dacă renunţi şi tu la mine...Să facem un pact, eu o să merg agale, înainte, să-mi caut Eul Imperfect şi tu o să mă aştepţi undeva, în sufletul altcuiva, care are mai multă nevoie acum de tine.O să vină momentul când am să te strig, o să vină momentul când tu şi Eul Meu Imperfect veţi deveni aceeaşi metaforă, aceeaşi esenţă-esenţă R.
   Mă descătuşez de tine, de strategiile tale, nu o să te uit, dar, preventiv, o să sigilez toate ferestrele pe care vei încerca să le redeschizi în mine...

2 comentarii:

  1. "Eului Meu Perfect" . Ceea ce ai scris sunt din viata ta sau ceea ce auzi din viata celorlalti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca voi putea scrie niciodata sincer daca nu scriu despre ceea ce cunosc si iubesc...aici sunt eu,in toate reflexiile din ochii celorlalti

    RăspundețiȘtergere