Amfora unui eu îndărătnic

   Motto:"Tot mai departe şovăi pe drum -
              şi, ca un ucigaş ce-astupă cu năframa
              o gură învinsă,
              închid cu pumnul toate izvoarele,
              pentru totdeauna să tacă,
              să tacă. "

Transpir goluri şi se prefac în mulţimi vide,sufocante,împingând copiii sufletului meu la curse ale unui carusel defect...plâng cenuşă iradiantă şi mă opresc acolo unde semnele arată Marea Ieşire,căci eu cunosc ieşirile şi le împodobesc cu înfrângeri.
   Şi hazardul merită să-l încerci...de ce nu i-ai vâsli largurile fără a te gândi că printr-o singură mişcare totul s-ar putea cufunda în deşertăciuni milenare?Adesea şi sufletul e îmbuibat cu apă de ploaie,iar ploaia e sacră atunci când o iubeşti,ca toate lucrurile de altfel...
   Cheamă-ţi ego-ul la poalele clepsidrei, dă-i brânci să cadă şi lasă-l să-şi pansese rănile de unul singur,apoi va veni o vreme când nu se va mai aşeza inconştient cu juliturile pe marginile picioarelor tale ...cheamă-ţi rinichii şi dă-le să bea din potirul cu ser antiinflamator, lasă-i să se înnece în sănătate, să te facă pe tine să te înalţi în culmi de neatins...
   Cum găseşti ieşirea?Simplu.Când eşti numai un turist în propria-ţi existenţă, ieşirile îţi inundă ele însele visele şi căile, nu există intrare,nu trebuie să baţi şi să te temi că nu ţi se deschid uşi, eşti numai în vizită pentru tine, pentru alţii, la tine, la alţii...Există totuşi ieşiri diferite, pentru oameni diferiţi-ieşiri de siguranţă, când te rătăceşti în drumul spre celălalt, ieşiri de urgenţă,când devii claustrofob în spaţiul amorf al unui univers propriu,ieşiri neaşteptate,pe care le accepţi când nu corespunzi normelor etice ale unor situaţii irefutabile, când eşti singurul cu conjunctivită dintr-o sferă abstractă de fericire şi... ieşiri impuse, pe care nu le alegi niciodată, dar care ,fără să ştii, sunt vindicative, te lecuiesc de ieşirea cea din urmă-ieşirea din tine.
   Uite,Iona,vom răzbi şi noi cumva la lumină!Nu trebuie să iubeşti lumina ca să ţi-o doreşti, aşa cum nu e necesar să striveşti corola de minuni a boltei de ceaţă oglindite în visul din tine,aşa cum nu e legal să străpungi în altul, ca să te vindeci tu, ca să ştii că eşti mai vivace decât oricând.
   Inspir goluri şi erodez fericiri, aspirând asceţii sufletului meu în cutii prăfuite...râd praf de stele şi mă opresc acolo unde semnele arată Marea Ieşire, căci eu cunosc ieşirile şi le împodobesc cu înfrângeri.