Când m-ai văzut fugeam sau te-aşteptam?

   Se spune că in China de odinioară, oamenii credeau că mintea sălăşluia în inimă, care avea 7 orificii.Când unul dintre ele se înfunda, oamenii îşi pierdeau calea.Acum, mintea şi inima au etaje diferite, deşi încă depind una de cealaltă.Când inima o ia la galop, mintea este răvăşită şi nu poate să o cuprindă în ambuscadă, aşa că fac un pact de coexistenţă: nu îşi pun piedici una alteia decât dacă sunt puse în primejdie. Când însă mintea începe să zburde, inima este tentată să o saboteze şi să o sechestreze în spaţiile ei înguste.Nu ajung la consens, dar se evită la nesfârşit.
   Cred că mi-am pierdut calea, pentru că aşa e şi cu noi, nu te cunosc, dar te evit pe cât de mult posibil.Dacă m-ai cunoaşte nu m-ai putea iubi, dacă te-aş cunoaşte nu m-ai lăsa să te iubesc. De asta evit să te cunosc, de asta îmi tot spun că nu exişti , de asta fug de tine de fiecare dată când mi se pare că eşti ceea ce caut.
   Te-am văzut nu de puţine ori, şi nu în puţine locuri, de fiecare dată mă ispiteai cu zâmbete însorite sau cu priviri care păreau să ascundă nişte răni ca ale mele.Te-am văzut sub clar de lună, dezbrăcat de secrete şi deznădăjduit ca o streaşină găurită, te-am văzut ascunzându-ţi sufletul de arşiţele sufletului meu.Ţi-era ruşine să mă laşi să te ştiu aşa, deşi ochii tăi îmi licăreau pe faţă mai ceva ca lămpile de pe malul apei, ce frumos erai în tristeţea ta! De tine n-aş fi fugit, dar ai plecat tu...poate te întorci.
   Te-am mai văzut în gări imaginate de mine, eu sorbeam trenurile alea vechi care lăsau oamenii pe peron, mă bucuram să văd că toţi ajung la destinaţii, atât, şi mă simţeam copil.Te-am simţit punându-mi mâna pe umăr, şoptindu-mi: Haide, e timpul să mergem şi noi!
Te-aş fi urmat, zău că aş fi făcut asta, dar mi se părea că trenurile astea care vin şi pleacă seamănă exagerat de mult cu mine, felul în care schimbă macazul când trebuie să o ia din loc, felul în care toţi se urcă şi coboară la staţii, felul în care numai nevoiaşii adorm în vagoane, cu îngăduinţa controlorilor.Aşa că am fugit şi eu, am schimbat linia exact ca un tren, erai prea aproape de mine.
   Te-am văzut şi în toţi acei oameni care se străduiesc să îmi câştige privirile şi săruturile, te-am văzut în toţi acei Feţi-Frumoşi goliţi de sentimente, în curând speriaţi de prinţese care-şi iau faldurile rochiilor în mâini şi aleargă spre nicăieri cu sufletul gheaţă şi mintea termometru.
   Te-am văzut în mii de inşi , m-ai văzut în mii de feluri.Ţi-ai dorit să mă asculţi, mi-am dorit să fug.
   M-ai văzut în mii de feluri, te-am văzut al meu.Ţi-ai dorit să fug, mi te-am dorit pe tine.