duminică, 7 iulie 2013

Ascultă, suflă vântul...

 Străine, mi se zbat timpane-n tine ! N-ai vrea să rămâi?

 Am să-ţi spun despre mine şi de vei vrea să-ţi porţi apoi urmele spre niciunde, atunci te voi fi lăsat, considerând că te-am condus doar prin holurile sufletului meu ca printr-un muzeu. 
    ............................................................................................................................
( între timp, în cotloanele deloc sfioase ale visului meu)
    MUZEU PRIVAT, VIS INOCULAT, ORA 02:00:

   Simpla ta privire adulmecând cu satisfacţie artefactele inimii mele e biletul, nimic mai mult. Eşti puţin mirat, ca şi cum te-aş fi sărutat impertinent la o primă întâlnire.Te fâstâceşti puţin pentru că eşti obsedat de gândul că mi-ai plătit prea puţin ca să intri, chiar şi pentru un muzeu ca ăsta-neştiut de nimeni. Simţi de atunci încolo că îmi datorezi mai mult şi te vei încurca în gesturile mele ospitaliere.Cu toate astea, vei fi flămând încă de la prima vizită, vei ştii că nu ai văzut suficient , nu vei putea să rabzi şi revii, deşi ţi-ai murdărit hainele de praf şi de mirosul îmbâcsit al amintirilor mele. Le-am mai scuturat eu, ce-i drept, dar ştii tu...muzeul e muzeu.
   Îţi zâmbesc de fiecare dată din uşă, dar nu mă cunoşti încă şi mă deranjează adesea. Apoi pleci şi mă saluţi ca şi cum ne-am fi împărţit toată viaţa ultima plăcintuţă cu mere. Mă amăgeşti totuşi puţin când te privesc îndepărtându-te, pentru că tot încerc să te fac să vezi ceva schimbat în zâmbetul meu...
   De mâine, însă, vei ceda cu fiecare pas cu care îmi dobori aleea de ciment proaspăt, vei uita de curiozitatea de copil cu care ai ajuns aici şi, atunci, ca un bărbat tulburat în sinceritatea ta şi frumos, pentru prima dată, îmi vei zâmbi! Şi vai, ce dulce-mi devine clipa! Apoi, îmi ceri cheia şi îmi închizi muzeul ca să mergem să mângâiem norii cu privirea şi să ne lăsăm corpurile grele în iarbă, râzând unul de umbra celuilalt şi certându-ne cu vântul care pare să ne-mpletească pe-amândoi în îmbrăţişări.
 Vââjj...
             vâjh...
                      vâj...
                                vj...
                                        v...


Străine, şopteşte-mi de-ale tale şi rămâi !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu