vineri, 15 februarie 2013

Despre cum încep sfârşiturile.

Aşa începe...ca-ntr-un joc...

   Mi-am promis să alerg transpirată  până la prima bază şi să beau o gură de apă, apoi să păşesc agale spre marele final, fără să trişez, fără scurtături şi fără energizante...da, aşa începea acest pact cu descătuşarea mea   de începuturi...

Aşa începe...ca-ntr-un proces...

   Mi-am promis să îmi obţin verdictul final fără negocieri îndelungate, cu documentele tuturor eşecurilor mele pe masă, cu martorii încercărilor mele la bara de judecată, cu o inimă ce nu va comite sperjur şi cu bietul meu suflet vărsat în blide, ca probă...
Aşa începe... ca-ntr-un vis...

   Mi-am promis să ajung la final ca să nu mi se mai deşire începuturile în minte, ca să îmi ştiu cugetul lin, urechea inundată de culori vii şi pe mine,ei bine,pe mine să mă ştiu săturată de pofte de orice fel...
   Mi-am promis să uit şi să rămân aici, în mine, în sfârşit goală de temeri, de promisiuni şi de aşteptări, golită de naşteri conceptuale, de tranzacţii sentimentale...
Aşa începe...ca-ntr-un dans...
   
   Mi-am promis că voi ştii să mă conduc în tangoul final, pas după pas, cu eleganţa tranşantă a unei înlănţuite, fără leziuni semnificative, dreaptă în faţa unui nustiucine ce va încerca să mă ia în braţe şi în suflet pe nişte acorduri prestabilite...
Aşa începe...ca-ntr-un act de vandalism...

   Mi-am promis că mă voi înarma numai cu mâinile mele uscate, voi sparge vitrinele ce-mi adăpostesc trecutul, le voi adăpa la pieire şi apoi mă voi preda  finalului, aşa, pur şi simplu...
Aşa începe...ca-ntr-un potop...

   Mi-am promis să îmi împing începuturile în noroi şi apoi să le fac cadou o cărămidă, cu care să înveţe singure să-şi construiască streaşini sub care să se ascundă de neghiobi.
   Mi-am promis că o să stau în ploi mai acide ca apa minerală, numai ca să răcească şi începuturile astea care se ţin scai de mine...apoi am să le dau o batistă, să se şteargă-de tot!

Aşa începe...ca-ntr-un joc cu... LOVITURI DE PENALTY :

Entuziaste, încordate, ratate, ÎNCEPUTURILE PASEAZĂ CĂTRE FINAL.
 
 

3 comentarii:

  1. Eu nu ma pot bucura de nimic cu desavarsire, fiindca intuiesc in orice sfarsitul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E,într-un fel, uimitor să descopăr că există un altul care îmi împărtăşeşte temerile!
      Vreau să îţi spun că,la urma urmei,sfâşiturile nu numai că sunt reale,dar sunt părţi din noi,părţi oarecum fireşti,nedrepte adesea,dar fireşti...

      Ștergere