joi, 15 august 2013

Crește în mine

   Creşte în mine un august solitar.Alunecă scoarţe şi seve tinere prin mine, se rostogolesc mere roşii şi frunze mănate prin gândurile mele de ţărancă fără obraji îmbujorați. Se îngână plopii fără soţ şi rândunelele buzelor mele cântă refrene halucinante.Cine să le-audă?Pe ulița mea nu trece nimeni când ies eu, sunt ca un Nică abandonat fără haine la lăsatul serii.
   Anul ăsta a plouat mult, păcat de suflet, că acolo nu aveam burlane.Mi se pare că nici pădurile nu mai sunt la fel de sălbatice ca în copilărie, parcă le-au putrezit răchitele și li s-au înmuiat stejarii. Și casele, casele sunt turnuri de fildeș fără de prispe și fără de chirpici, pe lângă care nu mai poți lăsa prăjini, că dă urât.Au căzut multe mane peste ochii mei, căci nu mai văd satul meu de altădată, nu mai văd cum zâmbiți. Sunteți cu toții niște injectați cu griji într-o zi de august.
   Se scaldă norișori grei prin mintea mea și fac plajă stelele, în august. De asta îmi vine să sucesc Pământul pe dos și să-l îmbrac în costum de baie vărgat.Îmi vine să vă zâmbesc din senin, pe bandă rulantă, să vă încurc pe toți atât de tare încât să nu știți decât să-mi răspundeți cu surâsuri caraghioase.

   Crește în mine un august solitar și în lăuntru-mi încă se vorbește despre fericire.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu