Şi bate vântul!

   Şi bate vântul în cireşul din curtea mea de parcă n-ar ştii că e vară...dezgoleşte aşa, dintr-o data, în faţa mea, suflete, suflete tari care credeau că "a îngenunchea" nu există în vocabular, răceşte mâini prin care curge sânge stacojiu, mirosind a dragoste, intervine în bătăile sacadate ale inimilor şi le creează un ritm alert, surprinde şuviţe ce alunecă încet pe buze- unele uscate şi pale,altele îmbălsămate cu dor-, şopteşte răzbunător un taijutsu necunoscut şi îşi retrage numaidecât mantia tăioasă, lăsându-te fără glas, fără mişcări, fără tine...
   Se zbat convulsiv în tine, în mine-amintiri, cântece, versuri, promisiuni, sentimente, soare, nori, primăveri calde, ierni şi veri tomnatice care ne găsesc tot acolo, inimă lângă inimă, suflu lângă suflu...parcă aud si acum aievea ritmul inimii tale, simt aerul cald pe care îl emani inconştient asupra mea, simt...totul simt, mai puţin vântul care se încăpăţânează să mi te ia.
   Şi bate vântul...şi norii iau forme umane, şi eu paralizez aşa, instinctual...
   Pe un timp ca ăsta ai putea crede încă într-un drum care şerpuieşte fără a te lăsa să calci, dar e o iluzie, eşti încă orb dacă nu reuşeşti să-ţi dai seama că există întotdeauna un drum drept către punctul la care ţinteşti să ajungi, am trecut şi eu prin faza asta pentru că genunchii mei nu se opreau din tremurat.Şi ajungi, în cele din urmă, la intersecţia din care plecasei, deşi  ţi s-a creat impresia că ai mers mult, mult...ajungi zâmbind.
   Şi bate vântul...mă face să mă caut din nou în mine, în ceilalţi, în lucruri, în amintiri, în trecut, în prezent, în viitor, în raţiune şi simţire...Dacă m-am găsit?Pe jumătate.Vântul bate prea puternic să mă pot concentra iar mie, ei bine, mie cred că îmi place să practic sportul de a mă citi printre rândurile scrise sau proiectate în gândul celor care m-au împins fie şi măcar cu un deget din calea vântului...
   Şi bate vântul...ne bate vântul...pe amândoi în aceeaşi direcţie şi pe fiecare separat, rămân aceleaşi mâini reci, acelaşi flux cald de...esenţă R, aceiaşi noi, eu, tu...noi...noi...noi...

                    

Cu cât râul e mai adânc, cu atât curge mai lent...

 Să crezi, să lupţi, să te ridici după fiecare căzătură...ar putea părea doar trei puncte simple de suspensie, impregnate pe foaia atât de fragilă a vieţii, dar, oare ce ar fi toate acestea fără serul revitalizant al înţelepciunii?
   Îţi poţi propune să crezi cu desăvârşire în  cursul neîntrerupt al râului pe care tu însuţi ţi-l proiectezi, dar nu poţi, uneori chiar nu poţi să te iluzionezi cu ideea că întotdeauna vei avea la bază nişte pietre solide pe care să ridici un baraj de siguranţă. Înţelepciunea nu aparţine celui care îşi calculează fiecare pas, eu cred că e a aceluia care îşi aşterne sub fiecare pas o treaptă, care are puterea de a-şi purta rănile rezultate din multiplele căzături, ca pe nişte medalii pecetluite cu glorie. Înţelepciunea este puterea de a te lupta cu tine însuţi, purtându-ţi ochii aţintiţi spre un ideal de viaţă luminos, înflăcărarea şi dorinţa de a frânge cu mâinile goale cătuşele strânse în jurul aspiraţiilor tale.
   Îţi poţi impune o luptă continuă de dobândire a fericirii, poţi să visezi la învingerea tuturor stângăciilor fiecărui început, dar dacă atunci cugetarea nu va putea curge de la sine, limpede, neîmpiedicată, nu vei putea deveni nimic mai mult decât un...un scriitor care aşază în faţa oricărui cuvânt nimic mai mult decât un punct gigantic.
   Probabil că nu există mulţumire mai mare pentru un om decât aceea de a-şi vedea propria bătălie interioară ajunsă la final, un final ce-şi are impregnat, pentru veşnicie,sigiliul trăirilor intense...fiindcă viaţa rareori ne oferă spectacole de caritate,iar noi-muritorii de rând-nu o să ştim să recunoaştem acele rare momente şi o să tot căutăm biletul de intrare...
   Poate chiar aceasta este adâncimea râului vieţii-arta incredibilă de a-ţi putea pava propriul drum spre împlinire, răbdarea de a legăna în braţe o dorinţă mai puternică decât purtătorul şi, în sfârşit, puterea de a lărgi de fiecare dată albiile râului pentru curgerea lui lină...